Ce înseamnă ORL și cu ce se ocupă această specialitate?

Ce înseamnă ORL și cu ce se ocupă această specialitate?

Când ni se cere o fișă medicală pentru a obține permisul auto sau când urmează să dăm un concurs pentru a ne angaja în domeniul militar, ni se solicită printre altele și un examen ORL. Când ne doare gâtul, urechea sau suntem răgușiți și ne curge nasul, suntem sfătuiți de asemenea să mergem la un consult ORL.

Ei bine, ORL este știința care diagnostichează și tratează afecțiunile urechii, nasului și ale laringelui.

Această specialitate complexă diagnostichează și tratează afecțiunile:

  • Urechii: otite externe și medii, oto-mastoidite, corpi străini intraauriculari, tulburări de echilibru
  • Nasului: rinite, sângerări nazale, polipi nazali, traumatisme ale piramidei nazale, tumori intranazale
  • Sinusurilor: sinuzite acute sau cronice (frontale, maxilare, etmoidale, sfenoidale), tumori sinusale
  • Faringelui: amigdalite, faringite, tumori faringiene, vegetații adenoide
  • Laringelui: laringite acute sau cronice, noduli ale corzilor vocale, tumori endolaringiene
  • Regiunii cervicale (gâtului): inflamații și tumori ganglionare, chisturi sau alte tumori benigne și maligne localizate la nivelul gâtului
  • Regiunii faciale: traumatisme ale nasului sau ale urechii.

Motive pentru a consulta un medic specialist ORL apar frecvent, de la o durere în gât, de ureche sau de cap, la o ureche înfundată, un țiuit în ureche, o răgușeală care nu mai trece sau un nas care curge neîncetat. Important este ca aceste simptome sa nu fie ignorate mai ales dacă nu trec în câteva zile sau se agravează și să fie solicitat un consult ORL cât mai repede.

Chiar și în lipsa unor simptome caracteristice ar trebui solicitat un examen ORL mai ales de către pacienții:

  • Fumători care au un risc crescut de a dezvolta tumori amigdaliene, de baza de limbă, de laringe sau de faringe
  • Care lucrează în zgomot și pot avea traume sonore
  • Locuiesc în zone intens poluate și pot dezvolta rinite alergice.

Examenul clinic ORL, deși crează un sentiment de panică pentru pacient din cauza  instrumentarului utilizat pentru examinare, trebuie menționat faptul că nu durează mult și nu este deloc dureros. Acest examen cuprinde următoarele manevre:

  • Rinoscopia anterioară – examinarea interiorului nasului cu ajutorul speculului nazal
  • Rinoscopia posterioară – examinarea cavumului (zona din spatele nasului) folosind oglinda de rinoscopie care se introduce prin gură, cu oglinda în sus, în timp ce medicul împinge limba cu apăsătorul de limbă
  • Bucofaringoscopia – examinarea faringelui cu ajutorul apăsătorului de limbă
  • Laringoscopia indirectă – examinarea laringelui folosind oglinda de laringoscopie care se introduce în cavitatea bucală cu oglinda în jos, în timp de medicul trage pacientul de limbă cu ajutorul unei comprese și ridică buza superioară cu indexul
  • Otoscopia – examinarea urechii cu ajutorul otoscopului
  • Fibroscopianazo-faringo-laringiană permite examinarea mult mai atentă a interiorului nasului, a zonei din spatele nasului, a bazei limbii, a hipofaringelui și a laringelui. Acesta investigație, realizată sub anestezie locală, înlocuiește cu succes manevrele de examinare clasică (rinoscopia posterioarăși laringoscopia indirectă).